Jurnal – El Camino de Santiago – ziua 7

La 9:30 pedalam deja, iar cum ziua am început cu o coborâre lucrurile au mers simplu. Am zis că fac şi eu 20 km şi după aia mă opresc. Evident, opririle pentru poze nu erau considerate pauze. După doar 3 km am ajuns în San Anton, o aşezare unde şoseaua principala trecea printr-o veche catedrală din care mai rămăseseră doar unii pereţi şi cupola. De vis-a-vis se auzea soundtrack-ul din Piraţii din Caraibe, şi un barman foarte haios m-a strigat să vin la o cafea. Era o dimineaţă senină, o atmosferă de vis şi un soare călduţ, aşa că nu am putut să îl refuz. Mi-a zis că şi prietenul fiicei sale e român şi mi-a zis câteva cuvinte în română. După mica pauză, am plecat mai departe dar simt că începe să mă doară şi un genunchi. Cu puţină încălzire dispare durerea dar trebuie să am grijă! 

Relieful este mai calm, plin de câmpii şi coline frumoase şi însorite. După încă o urcare sănătoasă m-am oprit la umbră să admir peisajele şi să mă odihnesc. În jurul prânzului am luat masa cu Will, un londonez foarte de gaşcă. Drumul este acum aproape plat şi kilometri curg mai uşor. Doar satele şi bisericuţele mă mai opreau pentru poze. În Ledigos m-am cazat la un albergue unde am întâlnit un român cu care am stat la poveşti până în miez de noapte.