Având în vedere că ne-am culcat puţin mai târziu faţă de alte zile, şi trezirea a fost mai lentă. Durerea de genunchi se accentua puţin aşa că am decis să am o zi mai scurtă. Nu după mult timp am ajuns în Sahagun, un oraş cu multă istorie, unde din păcate catedrala era închisă. Din Sahagun, el Camino are două variante una pe lângă şosea şi alta pe Via Romana, cel mai bine conservat drum de pe vremea romanilor, drum pe care l-am urmat şi eu. Căldura era copleşitoare dar nu prea am avut de ales. Pe lungile câmpii am întâlnit un american şi o italiancă cu care am mers aproximativ 2 km pe jos şi am mai povestit diverse. Ce mi se pare interesant este că oamenii sunt foarte deschişi la discuţii şi la a împărtăşi impresii, însă nimeni nu pune accent pe nume, vârstă, ţară sau altele. Discuţia este ceva de moment, după care fiecare merge mai departe. Este un schimb de trăiri mai mult decât unul de informaţii. 

Aproape de Mansilla printr-un sat micuţ, după un colţ am dat de Francesco – catalanul pe care îl întâlnisem acum câteva zile. Ne-am bucurat amândoi de revedere şi am mai pedalat împreună vreo 10 km. Eu m-am oprit la umbră să fac o pauză iar el a continuat spre Leon. Cum preferam să dorm în sate, m-am oprit înainte de Leon la un albergue drăguţ unde am mâncat bine şi m-am culcat liniştit.