Spre deosebire de ieri, când am murit de cald mai toată ziua, astăzi a plouat fiecare secundă şi fiecare metru. Am tot ezitat cu plecarea ferindu-mă de ploaie însă când am văzut cu nu prea am de ales am pus pelerina pe mine şi am început să pedalez. Ajuns în Leon am vizitat sumar oraşul şi am continuat drumul puţin supărat că nu am putut face poze din cauza ploii. În La Puente m-am oprit să mănânc o pizza, fiind ud până la piele după 40 km de mers prin ploaie. Înainte de Astorga am ajuns pe un câmp unde erau ceva ruine şi pe ele construită o baracă din lemn unde se adăposteau 2 oameni. Am dat bună ziua şi mi-au oferit un loc pe bancă cu ei şi nişte fructe. Totul era gratis şi nu acceptau nici măcar o donaţie. Era un loc de linişte, pace şi bunătate absolută. Când să plec, a început ploaia însă la cât de ud eram am zis că nu mai contează. După aproximativ 200 m a început o furtună de vara care deşi a ţinut 3-4 minute, a reuşit să inunde câmpul şi să mă ude şi pe mine de tot. Nu am putut decât să mă bucur şi să îmi aduc aminte de copilărie când mă jucăm prin ploaie şi ploaia nu era ceva de care să mă feresc. Ajuns în Astorga, am rămas impresionat de frumuseţea oraşului şi mai ales a catedralei. Peste noapte am rămas în satul Murrias de Rechivaldo. Am dat de un albergue construit din chirpici şi lemne, cu o curte interioară foarte primitoare şi frumoasă. Am avut noroc şi am ocupat ultimul loc liber dintr-o camera de 32 de paturi. Aici m-am întâlnit cu Robin, un neamţ foarte haios cu care am fost la masă şi am petrecut seara.