Jurnal – El Camino de Santiago – ziua 2

Jurnal – El Camino de Santiago
Ziua 2: Saint Jean Pied du Port – Zubiri 45 km / 1638 m

M-am trezit la ora 7, m-am pregătit de drum şi am luat micul dejun la albergue cu ceilalţi pelerini. Vremea se anunţă cam ploioasă aşa că îmi aşez cu grijă bagajele şi scot pelerina de ploaie. După ce am mâncat, gazda ne-a urat tuturor un Buen Camino şi ne-a luat în braţe pe fiecare.
Am început să pedalez cu entuziasm şi fericit că expediţia la care visasem cu luni înainte devenise realitate. Primii 20 km au fost doar urcare însă ploaia şi drumul uneori foarte abrupt m-au forţat să mai fac şi puţin push-bike. Nu după mult timp i-am prins din urmă pe Domingos şi Marc, doi prieteni de la cazare – unul din Uruguay şi altul din SUA. Am decis să merg şi eu pe jos cu ei şi să mai povestim că până la urmă nu mă grăbea nimeni. Am hotărât să fac în fiecare moment ce simt şi ce vreau, şi mai puţin ce vor alţii sau ce “trebuie”.
Peisajele erau superbe şi mă îndemnau la poze şi opriri. În jurul prânzului am ajuns în Roncesvalle, prima localitate din Spania. Cu puţin înainte de Roncesvalle i-am prins din urmă pe cei doi australieni, Shane şi Dave care pornisera pe la 6 dimineaţa. Fericiţi că ne-am revăzut am decis să mergem să mâncăm împreună. Cum ieşise soarele şi era cald şi bine am decis să stăm afară la o terasă. După ce am mai lenevit puţin la soare am plecat mai departe spre Zubiri uşor trist că probabil nu o să îi mai revăd prea curând. Totuşi este parte din experienţa de pe El Camino: întâlneşti oameni noi tot timpul dar fiecare are ritmul şi drumul lui. Continuarea spre Zubiri a fost mai uşoară pentru că era puţin la vale iar drumul mergea prin prin păduri şi poteci destul de antrenante. Spre final, am întâlnit pe coborârea în Zubiri o femeie din Italia care era foarte obosită şi însetată. I-am oferit apa mea, şi mi-a mulţumit tare mult. Seara am revăzut-o la cină şi spunea că de la oboseală a calcat stramb şi a făcut o entorsă la glezna.